Scurta, de vreo 180 de pagini, publicata in Biblioteca Polirom [stim cu totii, cred, cam cat de "enorme si impovaratoare" sunt lecturile astea], a fost, nevertheless, una dintre cele mai bizare si relativ sordide romane pe care am avut sansa sa le citesc de la Amelie Nothomb. And I have read quite... Citeşte mai mult
O carte usurica, mititica, primita de ziua mea si terminata deja, in cursul unei singure zile. Cum altfel, daca, mai nou, am laboratoare de cate 3 ore in care cel putin o ora jumatate nu fac nimic, pentru ca nu vin cazuri la clinica??
In orice caz, despre ce e vorba - un sat din Elvetia este in... Citeşte mai mult
Avand in vedere initiativa mea relativ recenta de a ma apuca de citit romane ceva mai clasice, am inceput, trebuie sa recunosc, cu un entuziasm destul de dramuit aceasta carte. Asta, mai ales, datorita unei caracterizari nu tocmai favorabile facute de o prietena romanului in discutie, infatisat, pe ... Citeşte mai mult
Am citit acest roman anul trecut. Nu mi-a iesit din minte nici acum. E o carte micuta, de doar 200 de pagini, publicata la editura Polirom, si care am avut sansa sa apara impreuna cu Ziarul de Iasi. Intotdeauna am fost relativ sceptica in ceea ce priveste proza asiatica, si asta nu stiu exact pentru... Citeşte mai mult
N-am sa incep descrierea acestui roman prin a-mi exprima dezgustul resimtit in prima parte. Nu, desi as putea foarte bine sa numesc personajul principal ca fiind un pederast nesimtit si imputit, etern indragostit de pedofilie si tot ce inseamna ea. Dar uite ca tocmai am facut-o, nu? :)
Humbert es... Citeşte mai mult
Sau cum sa iti inghiti cu greu zi de zi, frustrare dupa frustrare.Romanul asta a avut ceva fantastic in el. La inceput nu prea mi-a placut cine stie ce, mai ales ca nu m-a surprins cu cine stie ce actiune, iar naratorul a parut foarte interesat de viata plictisitoare si aparent neschimbator de monot... Citeşte mai mult
Amelie Nothomb are cateva romane inscrise in acea lista deja faimoasa de 1001 de carti de citit intr-o viata. Cu toate astea, mai ales dupa ce am parcurs cateva din lista respectiva, si-am ajuns la concluzia ca nu sunt prea stralucite, am fost destul de reticenta in a incepe romanul in discutie.Iata... Citeşte mai mult
Gacel Sayah isi duce zilele alaturi de familia sa intr-o zona neprieteneoasa, desertica, in care nu multi oameni indraznesc sa se aventureze. Intr-o zi, doi calatori ajung la usa cortului sau si-i cer ospitalitate. Respectand regulile si traditiile poporului din care face parte, Gacel le ofera celor... Citeşte mai mult
Acesta e un roman simpatic, scris intr-o maniera relativ simpla si care va delecta, cu siguranta, orice cititor oarecum victorian. Eu, una, ma declar mare fana a prozei in stilul Jane Austen, si cam asta reuseste Henry James sa faca, in aceste 300 si ceva de pagini.
Povestioara e, intr-o anumit... Citeşte mai mult
Dupa primele 50 de pagini, am putut afirma, cu toata puterea, ca asta e unul dintre romanele cele mai bune pe care am avut sansa sa le citesc in ultima vreme. Parerea mea nu conteaza pentru nimic, stiu, dar momentele de placere petrecute alaturi de cuvintele doamnei acesteia ma fac sa il recomand cu... Citeşte mai mult
