Una din cele mai bune carti citite in ultimul timp, cu un iz care aminteste de Noul Roman Francez: rafinament al descrierii, minutiozitate a privirii auctoriale, manuire a cuvintelor si torturare a relatiei acestora cu eul (cuvintele nu ar trebui sa existe, spune in repetate randuri naratorul), dar ... Citeşte mai mult
Majoritatea cartilor lui Murakami sunt carti ale cautarii, dar Kafka pe malul marii este mai mult ca oricare alta o cautare....a autenticului. Povestea unui adolescent plecat de acasa nu ar spune mare lucru in mod normal, dar eroul sau se vede prins la intretaierea mai multor iubiri (cea adolescenti... Citeşte mai mult
Majoritatea cartilor lui Murakami sunt carti ale cautarii, dar Kafka pe malul marii este mai mult ca oricare alta o cautare....a autenticului. Povestea unui adolescent plecat de acasa nu ar spune mare lucru in mod normal, dar eroul sau se vede prins la intretaierea mai multor iubiri (cea adolescenti... Citeşte mai mult
M-am gandit mult la semnificatia acestei carti si am ajuns la o singura concluzie: este cartea unei invatari. Si, mai presus de orice, este cartea invatarii unui fapt fundamental - ca nimic nu ne va ajunge in viata atata timp cat nu rasturnam realitatea cotidiana sau cat timp ceva nu ne smulge de ac... Citeşte mai mult
Putine romane ilustreaza mai clar scepticismul epistemologic al epocii noastre ca 1Q84 al lui Haruki Murakami. Folosind o strategie postmodernista tipica - introducerea unui spatiu intermediar în interstitiile realitatii -, Murakami construieste o povestire realista, sugerand ca de f... Citeşte mai mult
Un exercitiu de joc cu limbajul rar, baroc, barochist pe alocuri - o sarbatoare a argoului cum rareori ne este dat sa vedem, care - indraznesc s-o spun - devine chiar obositoare pe alocuri...Mai mult, tiparul de povestire in rama consacra cartea drept un fel de O mie si una de nopti ale argoului, in... Citeşte mai mult
Nu prea am citit romane gotice şi, recunosc, am cumpărat această carte fiind atras tocmai de eticheta de "roman gotic". De fapt, nu intriga îl consacră drept roman gotic, ci mai curând decorul sufocant, supralicitat chiar la începutul romanului...O vizită într-un de... Citeşte mai mult
Neindoios, John Barth este un postmodernist, dar nu pare a merge in niciuna din prozele reunite in acest volum pana la capat....Din pacate, titlul i se potriveste perfect, in sensul ca scriitorul insusi imi pare a fi ratacit pe aleile (post)modernismului...Imi inchipui ca Barth a mizat cel mai mult ... Citeşte mai mult
Chiar dacă Vijelia poate fi uşor apropiată de Antigona, nu împotrivirea satului faţă de ritualul înmormântării mi se pare esenţială, ci faptul că lumea din acest roman îndeplineşte un criteriu esenţial al fantasticului: toţi îşi sunt străini unii altora, c... Citeşte mai mult
