Astazi am terminat "In supa miso" de Ryu Murakami.Dincolo de genul "Thriller" pe care il recunoastem cu usurinta la o prima privire in actiunea brutala si pe alocuri sadico-erotica, observam insa insinuarea unei idei, care pana la finalul cartii, se devoaleaza complet, prezentand in scenele de o violenta ce socheaza cititorul nefamiliarizat, descompunerea organica, naturalista, ca pretext pentru o alta descompunere, de data asta morala, sociala si religioasa a Japoniei.Prezenta americanului Franck in rolul unui psihopat nu lipsit de inteligenta, de altfel specifica acestei categorii de criminali, foloseste scriitorului, nu pentru a pune in oglinda mentalitatea japoneza si cea americana ci pentru a arata de fapt ca intre cele doua exista tot mai putine diferente, consumerismul, depresia, alienarea, violenta, pornografia devenind paradoxal pentru cele doua popoare cu o spiritualitate profund diferita, un iad comun in care purificarea numai inseamna eliberare, ci demonizare a trupului si gandurilor, totul devenind o imensa "supa miso" gretoasa, golita de orice continut nutritiv social.
Nu este greu sa observam ca acest scriitor se foloseste de accentul violent si erotic pentru a lansa un strigat sfasiat de durerea unui spirit lucid, in directia unei comunitati insingurate chiar si geografic, lipsita din ce in ce mai mult, de emotii sanatoase si de valorile etice.Calatoriile cu avionul la clasa bussines, cateva haine de firma, cazarea la un hotel cu brand, ca dorinte comune multor japonezi, ne face sa ne intrebam daca globalizarea ca subiect de prima pagina nu este de fapt o schizofrenie a societatii contemporane, in care starile clinice se manifesta ca si la Frank - personajul psihopat din carte, prin impulsul de a impune realitatii, o lume bolnava in care banii, informatiile si migratia, devin virusi ce redefinesc genomul social, indreptandu-ne spre o disolutie completa in care nu vom mai percepe diferenta intre libertate si eliberare, intre dezordine si haosul generalizat.
Apare oare o speranta, in aceasta carte, o lumina in scabrozitatea persistenta ce ne da acel gust oribil de cocleala care il simtim si neuronal in descrierea foarte amanuntita a masacrului din barul "omiai"?
Nu apare, pentru ca scriitorul este ca si Kenji, un observator "implicat", murdarit nu de sangele pe care Frank il gusta ca la un ritual pagan, ci de acele instincte rele - "bonno" care in lumea moderna, instrainata de simtamantul mistic si de traditia primordiala, domina pana la lobotomizare corpul social.
Scrisă de Nairam
