Prima dată am făcut cunoştinţă cu Salman Rushdie prin intermediul Copiilor din miez de noapte la care am renunţat curând, nu ştiu exact de ce. Dar odată cu venirea lui Rushdie la Bucureşti m-am gandit sa mai fac o încercare şi am ales de data asta Ruşinea. Şi nu mi-a părut rău. Ruşinea este o carte extraordinară, cartea unei lumi pe care europenii fie o ignoră, fie o judecă de multe ori, o lume dominată de un sentiment profund al onoarei.
Pentru a înţelege mai bine lumea islamică, am hotărât să mă documentez puţin asupra modului de viaţă al musulmanilor. Am aflat, astfel, că figura centrală a societăţii islamice este bărbatul, femeia aflându-se la periferia acestei societăţi, privită doar ca o supusă, un incubator pentru copiii stăpânului său. Chiar şi aceşti copii trebuie să respecte un ciudad cod al onoarei încă de la naştere: trebuie să fie de sex masculin, naşterea unei fete e o ruşine care în perioada beduină ducea chiar la pruncucidere, practică în prezent interzisă de islam. Femeia e o umbră(pentru a obţine ce doreşte ea nu poate niciodată parcurge calea dreaptă, ci una ascunsă , plină de tertipuri) al cărei păcat este pedepsit prin moarte. Am urmărit de curând un reportaj BBC despre aceste aşa-numite "crime pentru onoare", unde erau prezentaţi taţi/fraţi/soţi deveniţi judecători şi călăi pentru a-şi spăla onoarea, a face uitată ruşinea adulterului femeii. Comparativ cu statutul europencei, cel al femeii arabe nu este unul atractiv.
Cartea debutează cu straniile evenimente care au dus la naşterea lui Omar Khayyam Shakil, cel care poartă numele unui celebru poet, deşi „nici un rubaiat nu avea să izvorască vreodată din condeiul lui”, fiu al uneia dintre cele trei fiice al unui bătrân avar, fruct al ruşinii, sentiment pe care fi va crescut să nu-l cunoască( ca de altfel nici mama) într-o lume fabuloasă, un palat nesfârşit, închis lumii exterioare. Încă de la început acest spaţiu fantastic mi-a amintit de altă carte citită- Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez.
Pe măsură ce rolul lui Omar Khayyam Shakil devine unul secundar , în scenă apar Raza Hyder, generalul neinvins si Iskander Harappa, înfruntându-se în lupta pentru putere, dar şi femeile din spatele lor. Printre acestea se numără şi Sufyia Zinobia, fiica idioată a generalului Hyder, întruchiparea ruşinii c se va metamorfoza încet încet în demonul al cărui foc va pârjoli pe toţi, încheind chiar cu cel care nu a cunoscut ruşinea, deşi este fructul ei.
Societatea musulmană descrisă de Salman Rushdie este grotescă, disfuncţională, crudă, dar arătată fără critici, judecăţi de morală, acestea fiind disponbile doar cititorului, el fiind singurul care poate emite o opinie.
Scrisă de Maria
