Panza de paianjen. O carte minunata, de suflet.

"Eroina" romanului este Diana Slavu, o fata care nu a beneficiat de frumusetile copilariei, de jucarii, de haine etc...Viata ei este relatata minutios in caietele-jurnal pe care aceasta i le trimite bunei sale prietene, Ilinca Dima. Incepand cu copilaria sa trista, fara jucarii, purtand aceleasi manusi fara degete in fiecare iarna, aceasta nu a avut prilejul sa se bucure de placerea de a fi copil. Au fost putine momente fericite in copilaria Dianei. Nascandu-se in Constanta, intr-o familie fara stare, fata, impreuna cu familia ei, este nevoita sa se mute de fiecare data intr-o noua locuinta, din cauza orgoliului tatalui sau, si nu numai. La o varsta frageda, aceasta asista la Primul Razboi Mondial, nestiind ce inseamna acest cuvant misterios..."razboi".  Fiind nevoiti sa se mute pe parcursul razboiului, tatal ei alege o locuinta tocmai in Braila.

Astfel, dupa mai multe mutari, s-au stabilit in Bucuresti, traind "provizoriu" intr-o casa cu "o salita si trei odai". Cu toate ca era saraca, Diana era de o frumusete rara. Toti baietii vorbeau despre ea, ba chiar si fetele, care mai de care mai invidioase. Viata Dianei se scurgea lent,  cu evenimente bune si rele, dar, chiar daca familia ei nu dispunea de bani, ea isi aminteste cu drag de tatal ei, de fiecare lucru marunt care i-a umplut zilele copilariei.

Varsta de saisprezece ani ramane poate cel mai important eveniment din viata sa, caci, il cunoaste pe renumitul pictor Petre Barbu, la mare in Mangalia, pana la urma, indragostindu-se de el. Se poate spune dragoste la prima vedere... Viata este nedreapta uneori; fiecare stie asta. Deoarece pe Diana au curtat-o numerosi baieti, unul dintre acestia, Puiu Daniel, s-a sinucis din dragoste. Viata pe care si-o inchipuie eroina este "ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca", asteptand cu teama carnivorul: paianjenul.

Pentru a scapa de tumultul acestei vieti care a zdruncinat-o inca din temelii, Diana accepta mariajul cu Tomi Ioanescu, zis si Michi. Dezamagirile s-au tinut lant in viata acesteia, caci aceasta casatorie masca in totalitate nefericirea ei. Michi o iubea din tot sufletul pe Dianet a lui. Aceasta insa, dimpotriva, cauta si mai profund sensul vietii.

Astfel, l-a intalnit la mare, in Balcic, pe Alex Dobrescu, cel care a insemnat destul de mult pentru ea. Intre ei doi s-a nascut o idila care a marcat-o pe Diana pe viata. Cine nu voia sa beneficieze de dragostea unei fete frumoase si inteligente ca Diana ??! O zi petrecuta impreuna, inca una si inca una, ajungandu-se intr-un final la un sarut "inocent" care avea sa schimbe pentru totdeauna firul destinului celor doi.

Dragostea lor au ascuns-o de ochii iscoditori ai lumii. Alex era insurat, urmand sa divorteze, iar Diana nu era deloc libera. Din contra, era in pragul casniciei cu Michi.

Intr-adevar, in acei ani, totul a fost mai greu decat este acum. Diana a continuat sa se vada cu Alex. Ii gusta ochii, privirea toata, uneori asemanandu-l cu Petre Barbu. Ajunsese sa-l iubeasca pe Alex nespus de mult. Poate ca totul ar fi fost mai bine daca si el i-ar fi impartasit pe deplin aceste sentimente placute.

Diana se avanta din ce in ce mai mult in aceasta aventura cu Alex, nepasandu-i foarte tare de consecintele adulterului. Il iubea, il adora ! Il devora din priviri...Dar, Alex era chiar neserios. Ii spunea ca o iubeste si, ziua urmatoare, ea il vedea cu Colette, o fata de 17 ani. Gelozia o rodea pe dinauntru, dar cu fiecare vorba dulce pe care i-o adresa Alex, a fost din nou absorbita in mrejele lui. Sa fi durat un an, doi, idila lor ? Da... Mariajul ei cu Michi era unul nereusit, dupa cum am mai precizat. Desi o iubea nespus pe Dianet, acesta a inselat-o o data, dar, nemaiputand tine secretul, i-a marturisit. Reactia ei nu a fost prea mare. Se gandea ca si ea face acelasi lucru, dar nu este atat de curajoasa sa-i spuna, deoarece ar putea sa-i franga inima singurului pe care il indrageste cu adevarat si sa-i distruga in acelasi timp viata.

Ceea ce este trist este faptul ca toate framantarile Dianei, toate insomniile si toate sentimentele ei, nu sunt cunoscute de Petre Barbu decat foarte tarziu din caietele ei. Aceasta este povestea unei vieti date peste cap de o femeie indragostita, care isi va parasi sotul pentru ca nu se poate vindeca de himera unei iubiri ascunse si devastatoare...

"Panza de paianjen" este una dintre cartile mele favorite; m-a impresionat povestea Dianei intr-un mod placut, mai ales din cauza faptului ca o mare parte din roman consta in autobiografia autoarei. Vi-l recomand cu placere !

Scrisă de Sorina

Vezi toate părerile despre cărţi ale acestui utilizator