Cel mai bine mă caracterizează remarca ironică a unui prieten: „artistă simţitoare”. Cam aşa sunt, cînd nu-mi pun nişte ochelari imaginari pe nas şi scriu recenzii. Mă preocup de toate, de la salvarea copacilor, politica evului mediu, ultimele gafe ale vedetelor pînă la expoziţii cîteodată stupide, conversaţii cu oameni necunoscuţi, fotografii, tablouri, scriitori anonimi, prieteni. Fiindcă citesc mai tot timpul şi altă ocupaţie mai importantă nu am, iar cînd nu citesc, ascult muzică, şi cînd nici asta, nu mă grăbesc nicăieri, am impresia că trăiesc un roman.